E deja un an de cand o mama isi plange fiul ucis. S-a facut un an de cand Nea Petre vrea sa se faca lumina si isi cauta prin Ungaria dreptatea pentru copilul sau. A trecut un an de cand Veszprém ul a pierdut un idol, un campion. De aproape un an chipul lui Marian Cozma dainuieste pe gardurile peluzelor din “Groapa”, a Salii Floreasca sau ne priveste din sala de sport a Scolii Generale din Ghica-Tei si de pe tricourile handbalistilor lui Dinamo.
In noaptea de 7 spre 8 Februarie 2009 viata sportivului a fost curmata in localul Patriota din Veszprém de o satra de scelerati, de cocalari batausi care au vazut in statura impunatoare a handbalistului roman o sfidare la adresa lor. In cautarea unui entertainment total, asa cum aveau sa-si justifice faptele mai apoi, acei salbatici de etnie ***** l-au agresat si apoi injunghiat pe Marian Cozma pe scarile respectivei discoteci, acolo unde un grup restrans de handbalisti ai echipei locale sarbatoreau botezului copilului unuia dintre coechipieri. In urma atacului miselesc, “Pasarila” avea sa-si dea ultima suflare pe caldaramul din fata localului, din cauza ranilor grave provocate.
Campion al Romaniei cu Dinamo, al Ungariei cu Veszprem KC, castigator al Cupei Ungariei si al Cupei Cupelor, disparitia sa a indoliat cele doua tari vecine, cele doua orase si cele doua cluburi sportive de handbal. Un pivot de clasa si un profesionist adevarat, Marian a constituit subiectul de discutie a unor posibile transferuri. S-a vorbit la vremea respectiva de Kiel sau Barcelona, doua dintre marile puteri ale handbalului mondial. Marele “of” avea sa-i fie la Nationala, unde era in convocat insa juca prea putin, iar ignoranta aratata de selectionerul de atunci il necajea cumplit.
Petre Cozma avea sa declare despre copilul sau intr-un moment de regret ca “Marian n-a fost niciodata al nationalei Romaniei!” Aveau sa demonstreze contrariul numarul mare al prietenilor, cunostintelor, oamenilor simpli sau al suporterilor ce au tinut sa-i aduca un ultim omagiu si au asternut un covor de flori in calea sa, de la granita pana la casa parinteasca din cartierul Ghica-Tei.
Dincolo de lacrimile amare si durerea seaca, Marian Cozma , la fel ca si Hîldan, ramane un model de viata sportiva, un exemplu de respect aratat adversarilor, un simbol demn de urmat al Clubului Sportiv Dinamo si al sportului romanesc pentru indarjirea si devotamentul din teren.
“Pasarila”, eroul din arena, a urcat pentru totdeauna pe soclu, pe steagurile si bannerele din salile de handbal sau de pe stadioanele unde joaca Dinamo, si s-a cuibarit in inimile suporterilor dinamovisti. In memoria lui, ei aprind o lumanare si pastreaza un minut, o ora, o luna, un an de reculegere...
Hategan arbitreaza Brasov - Dinamo
Comentarii
DUMNEZEU sa-i ierte