Astăzi ar fi trebuit să împlinească 34 de ani. Astăzi dinamoviştii ar fi trebuit să-l sărbătorească pe unul din jucătorii simbol ai clubului. Şi îl sărbătoresc. Dar nu cu 34 de lumânări, ci cu mii de lumini aprinse în sufletele noastre care nu-l vor uita niciodată. Cătălin Hîldan nu mai are vârstă. Va fi veşnic Unicul Căpitan!

Eu mă număr printre ghinioniştii care nu i-au trăit nici viaţa, nici moartea. Am început să ţin cu Dinamo cu un an prea târziu. Aş fi vrut să-l văd jucând, să nu  fie pentru mine doar o poveste. O poveste care trebuie să fie însă nemuritoare şi care trebuie spusă dinamoviştilor de ieri, de astăzi şi tuturor celor care vor avea sânge alb-roşu în vene. Şi nu doar suporterilor, ci şi jucătorilor care vor ajunge în Ştefan cel Mare. Să ştie că îmbracă tricoul unui club pentru care un om şi-a dat viaţa pe teren. Avem datoria de a-i menţine amintirea vie.

Cătălin Hâldan ne veghează din ceruri şi nu cere titluri şi trofee. Cere respect pentru sportul pe care l-a practicat cu pasiune. Cere devotament culorile pe care le-a iubit atât de mult. El e cu noi.

Ne oferă puterea de a merge mai departe "fie vreme bună, fie vreme rea".